CÒL CH AL SALUTÊVA TÓT

 

 

S’äv câpita d andêr a fêr un gîr adrē ‘l Cròstel o pr al stradlèini bâsi tra i Canê e Rivêlta, ed sicûr incuntrarî un ragâs ch al cór a pē. Al gh và sèinper, tót i dé, ânch dō vôlt a’l dé, istê e invêren, in brêgh cûrti e maîna ânch cun di frèd da birichîn e’ l và via dna spînta ch ä gh î d nōv a stêrgh adrē in biciclèta. In realtê ä gh în in tânt ach và a córer… òm e dòni ed tóti alj etê, però ló al s fà cgnòser per un lavōr particolêr: tót quî ch l incûntra, a’i salóta. “Ciao!”, “Buogniorno!”… “Ciao”… ânch s’al n j îva mai vést préma. La gînt, al prémi vôlt ä ‘l salótn ânca lōr e pó ‘ pèinsen “mah… chi srâl pó… a mé ‘m sà mia d avèirel mai incuntrê..”. Chî dal cà lé datōren es cunfruntêven ûn cun cl êter: “ma té ‘l cgnòset liló? Ed chi ēl fiōl?” e nisûn saîva chi ‘s fós. Però ânch dôp dal prémi vôlti, ânch s îven capî che n s cgnusîven mia, e ‘l salutêven listès perchè oramai l’ēra cme s es fósen preşentê. E pó l gh îva na fâcia simpâtica, sèinper cun la bòca da réder. “Ciao”, “Buongiorno”, “ciao”.

Gh ē stê na vôlta che cun un frèd ch al plêva, a dû grêd sòt a şēro e ló, cm al sôlit l ēra là ch al curîva, l ē pasê davànti a na vcîna ch l’ēra drē ndêr a pē a’l simitèri di Canê. “Buongiorno, signora” – “buongiorno”… dôp ch l ē pasê, la vcîna l’à vést ch ä gh ē vulê fōra quèl da la sâca dal braghîni. L’aré vrû dîrghel, ma cojósi… ló in dû secònd l ēra bèl e rivê dedlà da la cûrva e lē invîci a la so etê la ndêva piân. Quând a la fîn l’ē rivêda pió avânti, l’à vést che lé ‘drē ‘l fôs ä gh ēra vînt euro. Ch’ēra pó quî ch îva pêrs al ragâs. La vècia la j à tôt só e a la sîra quând ē gnû a cà so fiōl la gh à dét: “Silvano, té gh l êt preşèint cal ragâs äch pâsa sèinpr ed cōrsa ch al salóta tót?”

“Sé, j ò capî” – à rispôst so fiōl – “a’m salóta sèinpr ânch a mé, ânch se mé an t sò mia dîr chi ‘l sia”.

La dîş: “incō j ò vést ch l à pêrs vînt euro, ch e gh în caschê fōra da na sâca mèintr al curîva. Quând t al vèd, té che t vê in vèspa o in mâchina, vâgh adrē e dâghi e dégh acsé ch ägh j ò catê mé”.

Fortûna che ‘l dé dôp Silvano mèinter ch l ēra in gîr in biciclèta al s ē incuntrê ste ragâs. “Ciao” – “Buongiorno”. “veh mó chi s vèd!” – al dîş – e alōra al gh ē ndê drē, al l à fermê es al gh à dê i so vînt Euro cuntândegh tót còl ch ä gh îva dét so mêdra.

Al ragâs, che adès ai òm imparê ch al s es-ciâma Mirko, l ēra pîn ed maravìa e d comossiòun per còl ch îva fât la vcîna e tót d un trât l à capî l’importânsa ch agh pōl avèir la gentilèsa e che ânch dal robi da gnînto cm ē un salót el pōlen cuntêr tânt per chj êter.

Se chi sôld lé e fósen caschê din sâca a ûn di tânt ach và a córer cun al cóffji indalj urèci ch e pâsen ch en t guêrden gnân indla ghégna, la vcîna la n aré gnân savû chi serchêr e i vînt euro en j arén mai pió catê, Invîci ló al gh ēra armêş inprès. Ânch un “ciao” al fà la diferèinsa. Mirko l à cuntinuê e ‘l cunténua incòra a ‘ndêr a córer e a salutêr tót. “Ciao”, “Buongiorno” e quând al s incûntra la vcîna o so fiōl a’ gh dîş “Ciao Silvano”, “Buongiorno Lidia!”. “Ciao Mirko!” – egh rispònden.

Na domènica la Lidia l’ē ‘ndêda a ‘l simitèri cme ‘l so sôlit e lé pugê per tèra atâch al mûr indo’ gh ân la caplèina, ä gh ēra na spurtlèina dla spèişa. Ä gh ēra dèinter na butéglia d ôli bòun, na puntlèina d furmai, un pô d mandarèin… mia tanta roba. Come valōr ä gh-e-srà stê vînt euro o forsi un pô dipió.

A n gh ēra mia d biglièt… ä n gh ēra gnînto. Sōl la rôba. Ma lē la l à capî chi gh l îva purtêda.

An sotvalutêdi mai la fôrsa ch agh pōl avèir un salót, un cunplimèint o un gèst ed gentilèsa.

Denis Ferretti

La fôla l ē cuntêda da Luciano Cucchi 

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Ultimi articoli pubblicati

RAFFAELLO BALDINI

Si possono tradurre le poesie di Raffaello Baldini in un altro dialetto? La loro bellezza spinge a fare un tentativo, se non altro per favorire la conoscenza di questo straordinario poeta.

A SCŌLA ’D DIALÈT ARŞÂN

Viene sinteticamente descritta la prima esperienza di Lèngua Medra in una 5^classe di Scuola Primaria, realizzata nell’anno scolastico 2024-25.

NINO PEDRETTI

Quest’anno cade l’80° anniversario della fine della Seconda Guerra mondiale. Voci ben più autorevoli della nostra celebreranno il 25 Aprile. Nessuno del gruppo Léngua Mêdra ha conosciuto direttamente quel giorno di festa, ma è ben vivo nei ricordi: per i racconti dei nostri genitori e nonni;

LA GÂZA CH L’ĒRA ARMÊŞA SÈINSA CĒL

A gh ēra na gâza che, tânt tèinp fà, la vulêva lébra in séma a la so tèra. Na stréssia d tèra ròsa, sabiōşa, cun al so cà, i so còp e in so curtî pîn ed vōş indi dé d marchê.

AGLI AVENTÛRI D PAGANÈL

Denis Ferretti propone questa libera traduzione di una poesia di Julia Donaldson, scrittrice ben nota ai bambini di oggi per il suo personaggio Gruffalò. Ancora un testo per raccontare ai bambini utilizzando il dialetto, per tramandarlo alle nuove generazioni.

L’Aršanèin

L’Arşanèin: abbiamo pensato di chiamare cosi questo nostro vocabolarietto dialettale, di poco più di mille parole. Perché è un piccolo vocabolario destinato ai piccoli, ai bambini che speriamo di incontrare numerosi per far conoscere loro la nostra lingua madre.

AL RANI MAI CUNTEINTI

Una favola di Fedro sembra essere di grande attualità in questi nostri giorni di disorientamento. Pensiamoci, per non finire come le rane.